I will post one segment at at time. There are 10 segments total.
1. Lumina si timpul. Generatia noastra s-a nascut sub luminile electrice în miez de noapte. Sîntem o generatie care avem lumina tot timpul, dar sîntem mai întunecati la minte decît au fost generatiile care si-au scris cartile sub lampa si la ceara lumînarii. Generatia lor a scris enciclopedii cu pana si fara google, citînd din memorie. Generatia noastra, conectata, informata, preaneonizata nu poate scrie un eseu de sapte pagini fara sa faca cut and paste. Sîntem generatia care am produs atîta stralucire încît si atunci cînd dorim sa adormim ne este greu sa ne mai ascundem retina de razele invazive ale stîlpilor de iluminat, ale farurilor de masina. Avem lumina tot timpul si nu mai gasim întunericul benefic al odihnei, acel întuneric al caselor de tara în care nu ne puteam vedea mîna dinaintea ochilor.
Am fost luminati de neoane de la nastere, am învatat sa scriem sub lumina, tinem lumina aprinsa pîna la orele la care am fost nascuti. Din aceasta cauza generatia noastra are o percetie deformata asupra timpului si ciclulului lumina-întuneric. Bunicii si parintii nostri au cîstigat o batalie asupra rotirii pamîntului, care acum ne mixeaza creierii într-un vîrtej din care nu mai putem iesi nici noaptea nici ziua. Pentru generatia mea nu mai este zi de lucru, este noapte de lucru, nu mai este noapte de odihna, sînt dimineti mahmure care încep dupa ora 11.30. Lumina ispititoare la permanenta a condus generatia noastra spre impresia ca timpul este elastic si este de partea ei, ca termenele pot fi amînate, ca într-o luna se poate face o lucrare de licenta si într-o saptmîna se poate cîstiga o sesiune.... într-o saptamîna de nopti. Timpul nostru este scurt, dar în mintea noastra curge ca mierea.
Sugestie? Ce-ar fi sa petrecem o saptamîna fara curent electric, vara. Ne-am putea vindeca de impresia ca timpul este sub controlul nostru. Va fi un pas spre reîntoarcerea spre ritmul care ne va da odihna pe care au avut-o batrînii nostri. Una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am petrecut a fost undeva în munti unde am ajuns dupa ce am lasat masina departe, dupa ce am vîslit patru zeci de minute, dupa ce am urcat pe jos doua zeci de minute. Am intrat într-o casa pierduta în munti unde nu era lumina electrica, nu era semnal pentru telefonul mobil, nimic. A trebuit sa intram în ritmul soarelui, sa ne culcam odata cu apusul si sa ne ridicam odata cu rasaritul. Am reintrat în ritmul odihnitor al rotirii pamîntului si mintea ni s-a desvîrtejit. Ne-am linistit sufletele si am învatat sa pretuim altfel timpul. În momentul în care ne-am reconectat la curent, inimile ne-au tresarit si viata a început sa ne sara din nou de pe sine.
Generatia noastra nu mai are odihna. Generatia noastra este în activitate tot timpul, se agita, dar nu munceste. Umblam, dar nu calatorim. Ne deplasam, dar nu ne ducem; circulam, dar nu ne miscam. Functionam, dar nu lucram. Sîntem plini de energizante, dar tot timpul obositi; bombardati de vitamine, dar lesinati. Abia ne tîrîim blugii spre locurile în care ne pregatim prea mult pentru munca. Generatia noastra se pregateste prea mult în scoli pentru profesii pe care nu le va practica niciodata, face prea multe preparative pentru a merge la servicii la care vor întîrzia consecvent, îsi face curaj prea mult pentru a se angaja în slujbe pe care le vor parasi prea devreme. Generatia noastra nu mai poate munci mai mult de o jumatate de ora la un proiect pentru ca trebuie sa sara, sa raspunda la email, sa îsi bea cafeaua, sa îsi deschida dopul la sticla cu otravitorul cocteil menit sa ne daruiasca energie... pentru ce oare? Sugestie? Stai 50 de minute fara sa te ridici de pe scaun, fara sa tîsnesti spre cele pe care le consideri ajduvante în munca, dar care te deplaseaza dinspre munca însasi spre o agitatie fara rost. Aseaza-te înainte de a calatori, stai înainte de a lucra, lasa-ti mintea sa se depuna si trupul sa se linisteasca, apoi lucreaza sustinut, fara opririle si întreruperile obositoare.
